marți, 18 noiembrie 2014

Reteta fericirii


Reteta fericirii

Am invatat de mult timp ca NU exista o reteta a fericirii. Am invatat intre timp ca, nici macar in bucatarie NU exista o reteta perfecta, mereu vei putea gasi inca un ingredient care, adaugat in produsul final, te va face sa simti si alt gust al mancarii gatite.

Am invatat ca NU exista iubirea perfecta, prietenie perfecta, ca exista doar un efort foarte mare de a-ti face singur o iubire, o prietenie care sa fie un pic mai buna. Nu inseamna ca vei reusi mereu, am invatat si asta!

Am invatat ca, oricat de perfect ai fi sau te-ai considera, NIMENI NU va fi ca tine, nimeni nu te va intelege perfect si ca e bine sa nu cauti perfectiunea in cineva sau in ceva.

Nu, nu exista reteta... "Reteta" e doar puterea ta de a intelege ca doar cei superficiali, fara inima, NU sunt raniti...

Exista DOAR puterea ta de a te ridica chiar si cand sangerezi... la propriu sau figurat. Iar cei din jurul tau NU vor reusi decat sa-ti dea sfaturi, iti pot "sufla" o adiere de gand bun, un sarut de cuvinte frumoase,
dar... doar tu te vei putea ridica atunci cand vei gasi inca un pic de putere...


O zi frumoasa drag om bun!

Mihai Florian Dumitrescu

18 noiembrie 2014

luni, 21 aprilie 2014

Hristos a Inviat!



Paştele ne aduce în inimă credinţă, încredere şi dragoste. Bucuria şi simplitatea acestor momente ne ajută să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să apreciem adevăratele valori ale vieţii. Şi asta se simte în orice are viaţă, în firul ierbii, în cântul păsărilor, în seninul cerului. Va doresc sa primiti un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas şi un răspuns la fiecare întrebare.

Hristos a Inviat!

Mihai Florian Dumitrescu

Vizitati si www.fabricadeganduri.ro

duminică, 29 septembrie 2013

Timpul etern al amintirilor…





Au mai ramas 20 ani, 2 ani, 2 luni, 2 zile sau 2 minute din viata ta… Ce vei face cu acest timp? E mult sau e putin, totul e relativ daca privesti obiectiv. Poti face in doua minute ceea ce altii nu fac in 20 de ani! Si atunci cele 2 minute ale tale vor fi mult mai valoroase, mai bine pretuite de tine sau de catre altii… Sau nu vor conta deloc si toti te vor uita.

Timpul… e singurul care ne masoara pasii, viata, ne numara gandurile acumulate sau cele ramase de descoperit pana cand…  Pana cand vei trece in uitare. In uitarea altora atunci cand tu nu vei mai conta pentru simplul fapt ca timpul tau nu a fost bine pretuit.



Si atunci te opresti pentru cateva secunde din iuresul vietii si te intrebi: Ce-ar fi? Ce-ar fi daca in viata urmatoare vei invata sau macar vei incerca sa pretuiesti timpul? Te uiti la ceas si te intrebi: Care viata urmatoare si de ce oare imi privesc ceasul? Pentru ca in ultimul timp ai invatat sa pretuiesti doar ziua de astazi, ora de acum…

Viata urmatoare e cea pe care o poti incepe de acum pana cand… timpul tau se va socoti ajuns la final. Numaratoarea inversa: tic, tac, tic, tac… 



Unele persoane te invata sa astepti viata ce va veni… Oare ai rabdare sa astepti? Si ce vei face cu timpul ramas? Il vei petrece asa in nestire lasandu-te dus de iuresul nebun al discotecii vietii tale alese sau propuse de altii mereu?

De ce sa nu incepi de acum sa numeri cu folos cele 2 minute ramase, cele 2 luni, cei doi ani sau douazeci? Undeva cineva are nevoie de tine si tu, poate, de acea persoana, sau un pom asteapta sa fie plantat, intr-un alt pom o pasare canta ceva asteptand ca altcineva sa ii scrie in versuri povestea, iubirea, eternitatea…

Undeva ar fi trebuit sa fi ajuns si tu, dar mereu altcineva te cheama insistent in alta directie. Mereu alta directie… Nu devine prea monoton sa urmezi viata altora? Sa nu o schimbi pe a ta?

Undeva, candva, ar trebui sa te opresti pentru 2 minute si sa te gandesti: ce caut eu in viata altora, de ce nu sunt eu in viata mea? Si atunci poate ca vei trece in viata urmatoare care te asteapta in timp ce timpul te cronometreaza: mai ai 2 minute, 2 zile, 2 luni, 2 ani sau 20 de ani de ganduri libere…



Eu nu te pot ierta, eu sunt TIMPUL, e treaba ta ce faci cu propria ta viata…


O idee intre idei,
Mihai Florian Dumitrescu
29 septembrie 2013

O poveste din liceu








In seara aceasta mi-am amintit un mic episod din “viata mea de liceean”. Intr-o seara am sunat o colega pentru simplul fapt ca imi era rau. Eram singur, nu doream sa iau nimic, nici o pastila, nu stiam ce sa fac, am incercat sa ma linistesc singur asa cum reuseam uneori, dar… nu a fost sa fie de data aceasta. Asa ca, pur si simplu, am pus mana pe telefon si mi-am sunat colega.

Desi nu o mai sunasem inainte, am tinut-o la telefon peste 15 minute. Era telefonul fix asa ca era destul de incomod sa stai la o discutie de peste 15 minute. Am simtit ca obosise si ca avea si altceva de facut, dar nu imi pasa. Mie imi facea bine orice discutie, chiar si despre diferenta dintre mere si pere!

Dupa ce au trecut lejer 15 minute de convorbire, s-a auzit in telefon galagie, era alta persoana la ea in camera, sora ei care intreba cine e la telefon. Curiozitatea adolescentina, feminina, cum dorim sa ii spunem. Mi-a dat-o pe sora ei la telefon sa discut cu ea, ea trebuia sa plece nu stiu pe unde. Am inteles mesajul, dar nu imi pasa, mie imi era mai bine cu o discutie fie si ea tampita, fara sens.

Am salutat-o pe sora ei, m-am recomandat si i-am urat o seara placuta. Sora ei parea mai interesata de o discutie cu mine, dar eu ce sa discut cu o fata mai mica decat mine, eu fiind liceean? M-am retras onorabil din discutie desi ar fi trebuit sa o fac mai devreme si desi imi placea interesul surioarei ei. La cat imi era de rau mi se parea “simpatica” curiozitatea ei in privinta mea…



Acum sunt eu sunat. O veche prietena suparata ca a fost parasita sau ca s-a incheiat relatia ei “perfecta” sau o alta mai noua care doreste sa se descarce cumva, nu neaparat ca ii este rau cum imi era mie atunci…

In ultimul timp, am stat si cate o ora sa ascult cum o persoana se descarca la mine. A fost parasita de mama acum mai multi ani, era o povara un copil pentru o mama care doar a stiut sa se distreze asa ca a abandonat-o de mica la matusa ei. Simt ca nu ii este bine deloc in familia aceea desi a primit-o bine si se intereseaza de ea. Dar totusi … NU este mama ei acolo… si asta de ani buni de zile!

De data aceasta desi eu nu ma simt bine facand atatea si avand si eu nevoie de o pauza, stau si ascult… 15 min, 30 min, o ora la cateva zile. DEOCAMDATA sunt singurul in care are incredere, sunt singurul la care se descarca si poate singurul care o asculta cu adevarat…



Eu mi-am gasit putin timp desi NU sunt bine mereu… O colega in trecut nu a avut timp. Sa fie vorba de faptul ca toti barbatii “e” porci, nesimtiti sau superficiali? Sau sa fie vorba de faptul ca uneori NU avem timp pentru altul cand are nevoie desi pretindem ca altii sa-si gaseasca timp pentru noi…

Intr-o lume atat de nebuna, nebuna, nebuna si atat de superficiala se pare ca si eu gandesc prea mult si cer prea multe… Noapte buna tuturor, poate data viitoare veti invata sa oferiti si voi!

O poveste adevarata despre mine, un simplu calator printre vagoanele vietii, o umbra printre voi pe care uneori nu o observati. Eu m-am oprit totusi pentru o secunda sa va salut!

O idee intre idei,
Mihai Florian

luni, 6 mai 2013

Cocălara cu pampoane





Cocălara cu pampoane




 
Dragii moşului, astăzi vom discuta despre fenomenul “cocălarelor cu pampoane”. De ce “cocălare”? Pentru că îmi place cum sună. De ce “cu pampoane”? Pentru că în fiecare zi  dăm de astfel de specimene care vor să iasă în evidenţă cu ceva fals, cu ceva care nu le aparţine aşa că folosesc şi ele “pampoanele” sub diverse forme.

Am şi eu cont pe facebook! Sunt “cool”, “trendy”, ştiu… Nu e aşa de vechi ca al altora. Dar nu mă mândresc cu asta. E doar o cale să mai “bârfesc” şi eu cu câteva cunoştinţe şi să îmi promovez o parte din scrieri. Şi voi aveţi cont? Vedeţi? Suntem deja prea mulţi… Mă împiedic pe acolo de voi şi habar nu am.

O întrebare: Aţi văzut ce nume şi-au “tras” unele personaje? “Vai de capul meu!” aşa cum exclama cineva la TV… Avem de a face cu “superioritatea” unora sau a multora şi în acest “domeniu”. Dar eu vreau să le analizez pe ele acum. Astăzi sunt rau, nu că ar fi vreo noutate asta.

De ce vreau să discut de unele “personaje” feminine? Pentru că m-am saturat să văd mesaje de genul: “bărbaţii e porci” că “e” prea mulţi şi sună mai bine să ne jucam cu limba romana, alte limbi le plac lor. Fără interpretări sau cu interpretări, după dorinţa voastră. 



M-am săturat să văd că noi suntem mai răi decât ele în concepţia unora dintre ele, m-am săturat să fiu băgat la grămadă cu alţii pe care tot ele şi i-au ales şi le-aş întreba unde le era “intuiţia feminină” cu care se laudă atât de multe? M-am săturat să văd că, de cate ori are una dintre ele o dezamăgire, dă vina pe toată “clasa bărbătească”, fără să-şi facă auto-critica că deşi a tot spus de formă în trecut că NU contează frumuseţea şi/ sau banii, au ales un taur comunal cu tone de muşchi şi cu ochii verzi, dar şi cu un ţarc destul de mare să încapă şi ea!

Revenind… Deşi uneori mi-e tare greu să-mi mai revin după ce le văd reacţiile şi “pampoanele” de înfumurare!

Avem aşa: DR. LOVE, FRUMUŞIKA (neapărat cu “K” că aşa e “kool”), PRINŢESIKA, IUBĂREATZA (e “kool” şi cu “tz”, e “trendy” “mâncatiaş” gura ta… “Sexoasa” mamii, de ce nu pui tu simplu “pitzipoanka”? Că e şi cu “tz” şi cu “k”!


 
Dacă un “el” îşi pune la nume Marius Frumosul, găseşti câte o “ea” care să comenteze de ce s-ar crede el frumos, că e bine să fie modest, să lase fetele (era să scriu “pamponistele”) să îl aprecieze, etc. Dar “ea” este Dr. LOVE deşi nu ştie să se poarte nici măcar cu cei pe care încerca să îi vrajească în trecut! Are o “reputaţie” de apărat fata acum că e taurul în preajmă! În lipsa lui, Domnul cu mila! Sau “Dă Doamne… mai mulţi” cum ar spune altcineva!

Dacă mi-aş pune eu “titulatura” de “dr. love” de ex, m-ar întreba unii cât de bolnav sunt să mă cred “dr. love”, nu? Dar dacă e o “ea”, e altceva… “Ea” e “frumuşika”, “bengoasa”, “prinţesa războinikă”, ea e “dr. love”, era să scriu şi “ciorditoarea”, dar m-am abţinut, vedeţi? Sunt totuşi un băiat bun desi NU mai sunt “trendy” băieţii buni!

“Hai, mă laşi?” aşa cum ar exclama o cunoştinţă! Dacă eşti “dr. love”, câte persoane ai “vindecat” tu? Asta în cazul în care ai făcut ceva bun în viaţa ta fără să îţi faci poze să le pui pe facebook!!! Dacă eşti “frumuşika”, de ce ai nevoie de mine să îţi dau like că eu sunt un NIMENI, nu? Eu nu “este” mumos aşa ca tine, eu sunt un oarecare pe acolo care menţine o limită totuşi a bunului simţ, dar şi a sănătăţii mentale!

Eu nu mă cred “razboinika luminii”şi nici nu vreau să salvez omenirea sau să o umplu cu “iubirea” mea! Am şi eu o rugăminte de “cârcotaş”: să ne spună/ povestească una dintre ele când au împrăştiat “iubirea” printre noi! Excesul de alte secreţii NU se pune!
Atunci când se adresează răstit de parcă le eşti dator cu ceva, când îşi arată istericalele sau “pampoanele” de înfumurare? Atunci când se cred superioare şi te tratează ca pe un nimeni?

Măi “pamponistelor” (era să scriu Iisus-elor, dar nu se merită să fac o astfel de asemănare nici măcar în glumă…) dacă “este” voi atât de superioare, faceţi o cerere să vi se închine lumea la picioare şi să vă ridice statui, să vă omagiem/ comemorăm zilnic că e pacat să nu ne bucurăm zilnic de prezenţa voastră fermecătoare/ însufleţitoare, plină de “iubire”!!! 


 Mai avem categoria celor “căsătorite”, “cuplate” şi îşi pun pupăturile cu “el” pe tot facebook-ul să vadă şi alţii/ele ce taur şi-au ales ele! Ce “bengos” e el, ce “pupăcios” şi “iubăreţ” este el! Culmea e că după o perioadă le trece şi îl bârfesc pe tot facebook-ul! “Nesimţitul”, ce urât s-a purtat cu ea, că a părăsit-o, trădat-o, înşelat-o… Mă doare capul!!! Eu l-am ales “prinţeselor”, “frumuşikelor”? Aţi vrut un bou, un taur, vă miraţi pe urmă de ce se comportă ca atare? Sau ar trebui să fie taur romantic, înţelegător şi devreme acasă?

Dacă ea e “cuplată”, gata, abia te mai salută, e ocupată fata! Dacă ai face tu la fel, eşti un nesimţit care apelează la nevoie la ea, dar aşa… E altceva berbecule care eşti, că e vorba de o “ea”, de “frumuşika”, de “prinţesika războinică, a luminii”, de “Dr love”! Ea trebuie să fie “fidelă” taurului să nu-l facă gelos de parcă tu i-ai cere să faci sex cu ea pe facebook!!!

“Pamponistelor”, nu cumva vă credeţi prea “prinţese”? Vă salută un om în semn de bună educaţie şi vă adresează un gând bun, NU vă invită la sex pe net!!! După ce sunteţi părăsite, de ce vă plângeţi pe tot netul că v-a uitat toată lumea cât timp v-ati purtat ca niste “cocălare pamponiste” când eraţi “cuplate” şi vă salută un om, un suflet sau un idiot în concepţia voastră limitată la propriile “pampoane”!!!

Şi mai avem fostele “colege”! Aoleu, “mâncaţias”, aici mi se face rău de “colegialitate”! Dacă ai ceva serios de discutat sau vreo problemă a ta, să nu te pună Duhul Sfânt să apelezi la o “fostă colegă” ca e ori ocupată, ori abia te salută, ori e preocupată să-şi facă unghiile şi să pună poze cu odraslele pe facebook să vadă toata lumea ce au realizat şi ele!!!

Doar atât “dragelor”? De educaţia lor cine se ocupă? Că dacă vor fi ca voi, mai bine… Mai bine rămâneam eu fără cont pe facebook decât să le văd! Subiectele lor preferate sunt: să facem o întâlnire să venim cu odraslele şi să îi bârfim pe ei! Aiurea că NU s-a inventat telecomanda şi aici să schimbăm “discuţia” inteligentă şi adânc pătrunzătoare!

Dar dacă te pune acelaşi Sfânt Duh să nu le răspunzi când au ele nevoie de tine… Nesimţitule, tu “coleg” care eşti ipocrit şi ai uitat de ea!

Felicitările mele celor care au mereu un zâmbet de oferit altora, o vorbă bună, celor care îşi educă copiii cum trebuie, celor care mai întreabă şi de cel de lângă, celor care mulţumesc frumos atunci când saluţi sau trimiţi un gând bun!

Şi când mă gândesc că toţi avem sute de minute şi sms-uri gratuite… pe care unele “personaje pamponiste” le folosesc doar să discute ce mai face vecina, ce culoare de păr sau bărbăţel  şi-a ”tras”!

O zi frumoasă şi nu uitaţi să nu vă credeţi “dr. love” sau nu ştiu ce frumuseţe sau “prinţesa” pentru sănătatea voastră mentală, nu a mea! Eu mă amuz de multe ori, alteori mă ia cu migrene, e adevărat! De ce? Îmi dau seama cum va arăta viitorul nostru ca ţară…




Vă “tzuc” pe toţi!
Mihai Florian Dumitrescu

duminică, 5 mai 2013

Electro Si S.Umbre...




Interesant piesa, are potential. Si felicitari lui Electro ca vrea sa faca ceva in viata, are un scop. Mereu am spus ca exista Oameni si Umbre (cei care au pierdut totul si cred ca nu mai au nimic si doar bantuie prin viata...), bafta sa ramana in prima categorie desi e destul de greu pentru toti... 

O zi frumoasa! Mihai Florian Dumitrescu

sâmbătă, 4 mai 2013

Paste Fericit











...e atata lumina in jur, pentru fiecare dintre noi. Lasa lumina sa intre in casa sufletului tau si te vei simti cu adevarat implinit... Un Paste Fericit cu cat mai multa lumina si caldura in suflet! 
Cu drag,Mihai Florian Dumitrescu

joi, 21 martie 2013

Felicitari Sabina!



 
Să o susținem pe Sabina! O lecție de demnitate dată de un copil tuturor istoricilor lași sau trădători din România!